“Beyonce” Dragomir, din Sfântu Gheorghe la Beijing

Obţinerea în această vară a titlului de vicecampioană europeană alături de Radu Cotarcea, deasemenea din Sfântu Gheorghe, i-a oferit şansa Biancăi Dragomir să fie selectată printre cei 16 reprezentaţi ai Europei în cadrul unui turneu Uniunea Europeană – China. Despre săptămâna extrem de interesantă avută pe partea cealaltă a globului ne-a mărturisit chiar ea în rândurile de mai jos.

“În perioada 23 – 29 septembrie 2011 am avut bucuria să particip la EU-China Youth Debate Tournament, o componentă importantă a EU-China Year of Youth. Acesta este un program de cooperare între China şi Europa, lansat la iniţiativa Premierului Consiliului de Stat Wen Jiabao şi a Preşedintelui Comisiei Europene José Manuel Barosso şi are menirea de a promova şi aprofunda relaţia dintre UE şi China. Competiţia a reunit cele mai bune 16 echipe de debate din China cu 16 dintre cele mai performante echipe din Europa. Sponsorul evenimentului a fost All-China Youth Federation, iar gazda competiţiei a fost Facultatea de Studii Internaţionale din Beijing (BFSU). Acesta este primul turneu de dezbateri sprijinit într-o foarte mare măsură de guvernul chinez.

Prima surpriză a fost că, odată ajunşi la BFSU, am fost informaţi că vom dezbate în echipe mixte, cu coechipieri chinezi. Eram déjà antrenată să descifrez accente dificile (colegul meu de echipă, sau cel putin cel care credeam că va fi colegul meu, era Manos Mascopoulous, şi tare cred că o prima probă de foc a unui debater novice ar trebui să fie un meci de debate cu el - daca întelegi ce spune şi mai stii şi ce să răspunzi, ar trebui să ai dreptul să intri în “breasla”) şi mi-am spus că va fi cel putin interesant. Colegul meu, pe numele lui englezesc Kalvin, şi cu mine, nou-devenită Beyonce (silabele Bi-an-ca se pronună Be- ian – se) am avut parte de dezbateri foarte bune, unde background-urile noastre se complementau şi de altele oarecum dificile, căci uneori viziunile noastre nu erau doar diferite, ci opuse.

Moţiunile au vizat problematici importante din spaţiul UE, chestiuni referitoare la China şi la relaţiile dintre cele două. Câteva exemple: Acest Parlament crede că accederea la UE nu ar trebui să fie determinată de criterii geografice, Acest Parlament crede că statul chinez ar trebui să renunţe la examenul naţional “Gaokao” în favoarea unor criterii de admitere stabilite de universităţi, Acest Parlament crede că ar trebui iniţiat un Plan Marshall chinezesc pentru a salva moneda Euro, Acest Parlament ar cere corporaţiilor internaţionale care operează în China să respecte aceleaşi standarde de mediu impuse în ţara lor de origine, Acest Parlament crede că dialectul mandarin ar trebui să fie predat ca prima limbă străină în şcolile din UE.

Viziuni diverse, experienţe inegalabile – avantaje conexe ale debate-ului

Însă uneori dezbaterile sunt un pretext pentru o experienţă umană, foarte personală, şi acest turneu a fost un prilej de a ieşi din zona mentala de confort şi de a absorbi idei despre o altă cultura, de a înţelege alţi studenţi, cu poate alte aspiraţii şi temeri, sau dimpotrivă, uneori atât de asemănători mie, nouă. A fost înduioşător  să înţeleg de ce mulţi dintre debateri îşi numesc prietenul/prietena cel/cea mai bun(a) frate sau soră – în contextul politicii chineze referitor la un singur copil în familie (si al amenzii de aproximativ 10 000 Eur pentru famiile care insistă să aducă pe lume un al doilea copil), tinerii îşi construiesc relaţii de prietenie foarte strânse, care să le înlocuiască pe râvnitele dar absentele relaţii de rudenie. Îşi poartă de grijă şi sunt foarte recunoscători că au găsit pe cineva care să le fie atât de aproape.

Ca întotdeauna, o masă bună aduce oamenii aproape, aşa că numeroasele dăţi când am mâncat împreuna le-au dat ocazia debaterilor din China să ne înveţe câte ceva despre bucătaria chineză şi cutumele legate de bucatele lor. După o degustare de ceai alături de colegii din Europa, am aflat de la Chaoying, probabil cea mai prietenoasă şi caldă dintre noii noştri amici, mai multe despre ritualul ceaiului, despre importanţa pe care familiile “sănătoase” o acordă educaţiei referitoare la ceai (mama ei îi ţine lecţii săptămânale despre prepararea şi servirea ceaiului, şi sunt lucruri mai detaliate şi mai complicate decât materia ei de an, mi-a spus zâmbind). A conchis că nu poţi să te astepţi să fii respectată, ca tânără femeie, dacă la vizita unchilor din altă provincie tu nu ştii să serveşti ceaiul. Nu este nici un păcat să nu ştii, dar vei primi respectul pe care îl meriţi dacă ai cunoştinţele despre această tradiţie milenară.

La toate acestea se adaugă lunga plimbare în Oraşul Interzis, fascinaţia faţă de Templul Raiului, bucuria amestecaţă cu un fel de nostalgie şi tristeţe în faţa minunăţiei care este Marele Zid Chinezesc, admiraţia faţă de lumea sportului prilejuită de vizita la Cuibul Păsării – gazda Olimpiadelor din Beijing 2008. La fel de dragi îmi sunt  nenumăratele plimbări pe străzile Beijingului, negocierea preţurilor cu vânzătorii ambulanţi, mâncărurile gustoase sau bizare despre care nu voiam să ştiu mereu din ce sunt preparate, agitaţia copleşitoare şi, de ce să nu recunosc, senzaţia pe care nu o am în prea multe locuri, şi anume că eram (semi) înaltă.

Pentru toate acestea, călătoria din China a fost grozavă.”