Dupa semifinalele de la Europene...

In jur de 500 de tineri (debateri si arbitri) din toata Europa au participat la Campionatul European de Dezbateri Universitare, organizat in Amsterdam, intre 12-17 iulie 2010. Studenti, masteranzi ori doctoranzi, cu studii in zona umanista sau in cea a stiintelor reale, cu accent britanic sau american, fara accent, sau din categoria „nici intr-o mie de ani nu o sa inteleg ce spune”, cu umor sau sobri, tocilari de meserie sau indivizi cu o deosebita curiozitate intelectuala, „tunati” cu multe reviste The Economist, Newsweek, The New Yorker- acestia sunt membrii comunitatii europene de dezbateri academice, o comunitate pestrita si interesanta si care pe noi ne impresioneaza si ne energizeaza la fiecare intalnire. 500 de oameni s-au reunit pentru o saptamana sa discute despre principii si despre strategii: despre Uniunea Europeana si extinderea sa (Acest parlament crede ca UE ar trebui sa atraga noi membri prin eliminarea tuturor conditiilor de accedere non-economice, incluzand sistemul politic și locatia geografica a statului respectiv), despre educatie si eficientizarea procesului invatarii (Acest Parlament crede ca scolile ar trebui sa prioritizeze autoritatea profesorului in defavoarea placerii elevului), despre rolul artei si reglementarea acesteia (Acest Parlament crede ca dezgustul provocat societatii este un criteriu suficient pentru a cenzura arta), despre valori feminine si masculine, despre cultura macho si cultura bonus (Acest Parlament ar permite femeilor si doar femeilor sa poarte arme), despre negocierea puterii politice cu teroristii (Acest Parlament ar oferi talibanilor propuneri de participare la conducerea politica in schimbul actelor de dezarmare), despre datoriile unui stat fata de cetatenii sai, dar si despre tragedia bunurilor comune (Acest Parlament crede ca statele in curs de dezvoltare ar trebui sa distribuie sub forma de dividend catre cetatenii lor toate veniturile derivate din exploatarea resurselor naturale), despre granite flexibile, contractul social, tensiuni interetnice (Acest Parlament ar oferi ajutor financiar crescut acelor tari in curs de dezvoltare care incurajeaza si accepta influxuri mari de imigranti).

Dupa cele opt runde si dupa ore putine de somn, o prima veste foarte buna: Emil Mesaros s-a calificat ca arbitru in eliminatorii. S-a intamplat anul trecut, s-a petrecut si acum, suntem siguri ca de acum numai asa va fi ; ) Apoi ne-am bucurat enorm cand am aflat ca eu si Radu ne-am calificat in sferturi- unii s-au manifestat mai zgomotos, altii mai tacut, dupa gradul de extraversiune- cert e ca toti eram foarte fericiti, mai ales ca eram a treia cea mai buna echipa, din cele 16 care au trecut in eliminatorii. Am rememorat „faze tari” din runde, am recalculat punctaje, ne-am dat seama ca ultimele trei meciuri (cu „arbitraj inchis”, deci fara anuntarea castigatorului) au reprezentat 3 victorii, in runde deloc usoare. Placut sentiment! Apoi sferturile: „Acest Parlament ar extinde protectiile stipulate in legislatia internationala si in cazul luptatorilor de guerilla, insurgentilor, teroristilor”. Motiunea invita la o discutie despre drepturile combatantilor (referitoare la interzicerea torturii, a expunerii ostaticilor in locuri publice etc), stipulate in Conventia de la Geneva si in alte tratate internationale. In ce fel s-au schimbat conceptul si practica razboiului in ultimul secol, dupa cele doua mari conflagratii? Ce presupune statutul de combatant „legitim”, sau este, oare, un soldat in slujba armatei statului “mai soldat” decat un luptator de gherila? De ce tratatele internationale presupun o atitudine de reciprocitate si in ce fel pot fi combatantii cu statut special (luptatori de guerilla, insurgenti, inclusiv teroristii) tratati in spiritul demnitatii umane? Cum poate un stat precum SUA sa castige sprijinul opiniei publice si pe cel al civililor din Afganistan (cazul discutat in profunzime) daca trateaza combatantii cu umanitate? Acestea sunt cateva dintre intrebarile la care am incercat sa raspundem pe parcursul sferturilor.

Anuntarea calificatilor in semifinale a fost precedata de o multime de alte anunturi care ne intindeau nervii, iar secundele in care chair-ul (presedintele comisiei de arbitri din dezbaterea la care participasem noi) a anuntat cele doua echipe semifinaliste s-au intins, si s-au intins ...si s-au intins sfidator. Dupa ce a anuntat calificarea echipei din Atena A (buni baieti), sansele au scazut simtitor, mai eram noi- Babes Bolyai A si Belgrad A, Leiden A . Apoi alte secunde infinite, toti ochii atintiti asupra chair-ului, care parea ca isi tuguieste buzele sub forma literei B. Si....si...sa fie Belgrad? Sa fim noi? Un “Babes Bolyai” stalcit a facut fericiti fix 8 oameni: delegatia Romaniei (care nu avea o cohorta de suporteri, ca alte tari, care sa cante si sa fluture steagul. Dar cui ii mai pasa…). Semifinalele, deci (pe care le-am pierdut, anticlimax semiasumat, of), au avut loc pe motiunea “Acest Parlament ar oferi primatelor de ordin inalt aceleasi drepturi pe care le garanteaza copiilor”. Da, am discutat despre cimpanzei si gorile si despre presupusa lor asemanare cu “puii de om”. Cand si de ce acordam drepturi unei fiinte? Copiii primesc drepturi datorita valorii inerente fiintei umane, de la primele stadii din viata, sau pentru ca acei copii urmeaza sa se dezvolte in ceva mai mult? Sau ambele variante? De ce drepturi vorbim? Dreptul la protectie si hrana, dreptul de a nu fi tratati cu cruzime? Daca da, drepturile animalelor se inscriu in aceasta zona, la ce buna eticheta de “drepturi precum cele ale copiilor”?. Sau vorbim de dreptul la educatie, la orientarea religioasa si altele asemenea? La ce folos unei primate? Am incercat sa ne imaginam consecintele unei astfel de masuri, apreciind ca acordarea unor astfel de drepturi ar pune capat in mod artificial unei dezbateri inca in desfasurare, referitoare la evolutionism versus creationism (dezbaterea a avut loc intr-o biserica, ne-am zis ca argumentul creationist nu poate face rau: noi spuneam ca este nejustificat ca guvernul sa stabileasca in numele societatii faptul ca ne tragem din maimute, cei din echipa oponenta ne-au considerat desueti, noi le-am spus ca Dumnezeu nu bate cu batul. Glumesc, nu le-am spus asta:) Desi ne pare rau ca nu am ajuns in finale, suntem bucurosi de performanta aceasta si speram ca la anul sa ne descurcam si mai bine. Ne dorim sa multumim tare mult firmei Sport Turism, pentru sprijinul acordat pentru aceasta deplasare. Ne bucuram ca ne-ati acordat increderea dvs!

Clasamentul echipelor si vorbitorilor, diferite interviuri, inregistrari ale meciurilor sunt disponibile pe site-ul evenimentului: www.amsterdameudc.org

Toate peste toate, a fost o saptamana frumoasa alaturi de alte doua echipe de debate din tara- Andreea Nistor si Ioana Aciocoitei (Timisoara), Sanziana Jurau si Paul Costea (Cluj) si alaturi de Emil Mesaros si Anca Pascu, arbitri din Cluj si excelenti suporteri morali
: )
De abia asteptam sa ne revedem intr-o formula asemanatoare in Botswana, care gazduieste Campionatul Mondial de Dezbateri Universitare, intre 27 decembrie si 4 ianuarie. 
Pana atunci, mai citim niste reviste, studii, rapoarte, ne inscriem la master sau ne angajam si, bineinteles, ne vaccinam impotriva malariei si ne luam un steag pe care sa-l fluturam voios la auzul numelui echipei noastre. (Bianca Dragomir)